Donaţia

Pornind făr'un cap de aţă
Omul nostru strânse-o viaţă
Tot ce dânsul astăzi are
Case, maşini şi tractoare,
Obiecte de valoare
Şi conturi grase în bănci
Cât să nu trăieşti pe sponci,
Zeci de vieţi de-amu-nainte
Un nabab cu-alte cuvinte.
Chiar dacă e cocoşat
Multe l-au invidiat,
Însă ele uitând toate
C-a irosit sănătate,
Că e c-un picior în groapă,
Cum i-a zis în târg o ţoapă,
Ce l-a dorit de bărbat
Văzându-l aşa bogat.
Numai că, moşneagu' nost
Avu minte, nu fu prost,
Şi toată averea lui
O donă, dar statului
Să facă-n locuri virane
Luxoase vespasiane.

MORALA:

Când nu ai urmaşi, să ştii...
Poţi să faci mici bucurii
Celor mulţi ce au rămas
La oraş într-un impas,
Dar... ar mai fi un amănunt,
Statul o fi de cuvânt?

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!