Bucla istoriei...
mă întreba deunăzi un român
stând amândoi la coadă la consulatul din Roma
dacă mai am pe cineva sau ceva în țară
și-am răspuns deodată
păi
în țară am
cum să nu
am o țară
când va emigra România din mine
voi fi poate undeva prin Carpați
cu pașaportul în regulă
ștampilat de cei care au imigrat acolo
și învață acum româna
pentru a se înțelege cu râul
ramul
atunci
le voi arăta urmele eroilor neamului
scrijelite ca pe un răboj
în sângele meu
vor da să-l bea și li se vor face buzele
sare
până una alta am ajuns
la rând la consulat -
n-o mai fi mult până când
țara va putea spune că târziul ei
a venit în ziua plecării mele
însă prea
nu există
mereu mai rămâne o perspectivă
întoarcerii
de asta eu pe aici
nu caut să beau
niciun strop de sânge străin
oricât de eroic le-a fost neamul
or să mă întrebe străinii găsiți în țara mea
dându-mi pe ascuns din sângele lor
mie de ce nu mi se fac buzele sare
și de ce
tot arunc orologiile
în foc
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre sânge
- poezii despre relații internaționale
- poezii despre eroism
- poezii despre învățătură
- poezii despre râuri
- poezii despre patrie
- poezii despre istorie
- poezii despre imigrație
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.