Şi iar mă minţi şi îmi zâmbeşti

şi iar mă minţi că ştii ce-i totul,
şi te strecori printre simtiri
nu-i leac de-a vindeca iubirea
nu-i temnita pentru iubiri.

te fastacesti printre cuvinte
printre zvacniri si ochi pierduti
printre apusuri fara margini
printre visari si clai de munti.

nu stii ce rani mai curg din ploaie
nu stii ce sangera si mor
din ursitori se-aud blesteme
şi din sageti ce-n glasuri dor.

prin guri de vant si rasarituri
se-aud taciunii zvarcolind
se-ndoliaza si tacerea
şi-n frica lor se duc arzand.

şi îmi zambesti si-mi spui atatea
cu buze-n soapte tremurand
sfarami imaginar lumina
de parca m-ai vedea venind.

cand stiu ca totu-i doar in minte-ati
şi-ti sunt doar o Morgana-n vis
sunt doar un curcubeu in noapte
şi ne mintim ca-i foc aprins.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!