Trecători prin Univers... Dintotdeauna Amintiri

Un pui ce-a spart un pântec cu un ţipăt
În miezul unei Veri toride cu suliţe de foc
În care firul ierbii era sortit să-ndure
Focul Soarelui şi viitorul păcătos
- un Prunc.

Un pumn de lut mirositor de lapte
Un însetat de pieptul păcătoasei dulci
Din care trebuie să sugă până-adoarme
Cu două buze ce vor învăţa
- Rostirea.

Un şarpe prins în pietre şi-n poteci
Un învăţat ce ştie acum să scrie şi să mintă
O vie armă înaripată uneori de Duhuri
Să facă binele ori răul cu ascunsul inimii
- un Gând.

Ulcior mergând la deal şi vale
Călduţ ori răcoros neobosit de drum
Avarul trist ori fericitul fisurat de sete
Ce stăruie în rugăciuni uscat
- un Om.

Un munte răbdător bogat în toate
O piatră mică în care flori se-nalţă
O punte spre un mâine ziditor în toate
Stins într-o secundă
- Trecători prin Univers.

O respiraţie prezentă uneori în ceafă
Un pas urmat de-o adiere parfumată
Un gust amar ori ca de miere lasă
Un Prunc, Rostirea, Gând, şi-un Om
- Dintotdeauna Amintiri.

poezie de Adelina Cojocaru (24 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Votează! | Copiază!