Balada imaginara
Il simt ca o părere cum tremură și tace
e-un cal prelung de ape și coamă de fuior
las urme de copite iar calul se preface
în ce eram-nainte și ce puteam să mor
alerg pe cîmpuri seara ca să mă-ngrop în soare
pe vremea cînd amurgul mi se năzare rîu
un nor de praf m-ascunde și miezul lui mă doare
iar depărtarea-mi arde grumajii ca un frîu
de voi ajunge-acolo din goana-nvolburată
voi nărui văzduhul cu pieptul asudat
apoi din nou tăcere și nimeni niciodată
nu va găsi cărarea prin care am plecat.
poezie de Lucia Sotirova
Adăugat de Marian Denescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lucia Sotirova. [Vezi poezii despre tăcere, poezii despre cai, poezii despre seară, poezii despre moarte, poezii despre apă sau poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.