De-aş putea...

De-aş putea să vin la tine
aş zbura peste coline
plutind dincolo de moarte
unde hăul ne desparte.
Te-aş căta din zori în noapte
chiar şi-n gaură de şarpe,
dar la mine-ajung doar şoapte
cu miros de toamne coapte.
Că zbuciumul sufletesc
n-am nicicum să-l potolesc
decât dacă te-ntâlnesc,
ca pe-un dar duhovnicesc.
Eu sunt ţintuit la pat,
parc-aş fi handicapat,
trăiesc doar cu sedative,
nişte calmante parşive,
provoacă-n cap incantaţii
şi produc halucinaţii.
În vis sau realitate
parcă-s mort pe jumătate,
gândul mi-este-ntunecat,
iar ochiul înlăcrimat,
glasul nu mi-l mai auzi
dintre orbi, flămânzi şi surzi,
vorba ta, balsam pe rană,
este sufletului hrană,
dorul tău mă ţine treaz
pentru-un ceas să fiu viteaz,
doar către tine plutesc
să m-avânt, să te iubesc.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!