Speranță
Din năzuința fiecărui zmeu înălțat,
împărtășind același cer,
simt cum se zburătăcesc în mine aripi.
Îmbătat de credință adâncă,
gândul le avântă spre orizonturi
neatinse de rostul timpului.
Inima desculță bate cu sânge de cer.
Zâmbetul ei desenează zborul nenăscut.
În colțul genelor, apune luna,
dar...
aripa există,
suverană,
deasupra pașilor,
înlăuntrul albatrosului din mine.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Avrămescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre aripi
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zbor
- poezii despre sânge
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre existență
- poezii despre desen
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.