Dimineaţă de copil

nu este fetiţa cu păr abanos
cu ochi verzi şi cămăşuţă înălbită
nu este o fetiţă din oraş
nici un fluture nici un hulub
este o floare
albă stăpână a tuturor păpădiilor
desculţe prin rouă în iarba dimineţilor de vară
venită de pe pământul desenelor
uşoară ca o respiraţie de copil
arată calea libelulelor sub reflectoare galbene străpunse de frunziş

în poiana ţesută între pânze de păianjen
cu atâta tandreţe copilule
te salută cu un fâlfâit de aripi din aer
derutate păsările contaminate de puful alb
de ce au tăcut greierii
ar fi trebuit să fie prezenţi la concert
să ţopăie la refren
în timp ce umbreluţe albe-secetoase
zboară într-un dans al corolelor
în cele din urmă cuibărite
uscate pe povârnişurile umede cu care se împrietenesc
pentru verdele anotimp nu plânge copilule
vine unul ce luminează

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!