Înger
De ce te-ai supărat pe noi și ai plecat așa grăbit,
când, trist, privindu-ne în ochi, ai spus:"eu mor!" și ne-ai zâmbit?!
Ne erai TOT și FERICIRE, IUBIREA noastră infinită
și Dumnezeu, din gelozie, ni te-a furat într-o clipită.
Uita că ni te dăruise în seara Schimbării la Față,
punând Lumină Lină-n tine, să străluceasc-a noastră viață...
Te-ai stins în zori de Liturghie, când vara ne fierbea în Soare,
când Ceruri te-așteptau deschise, între-NVIERE și-NĂLȚARE,
să încălzești o criptă rece, cu sufletul tău preacurat,
cu viața-ți scurtă, drămuită și fără de niciun păcat.
Tot țesem Dorul în culoarea zăpezii tale nenuntite
și tot spălăm cerul cu lacrimi din vise pure, ne-mplinite.
Te căutăm în sita vremii, în orice floare-mbobocită,
în orice stea care răsare în Veșnicia cucerită,
ne mângâiem cu amintirea privirii tale îngerești
și... așteptăm, când vine timpul, Cosminel sfânt, să ne primești!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre supărare
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.