Copacului meu
Câte nopți să-nduri mai poți
Ai naturii crânceni hoți
Care bat în crengi și-n șură
Și frunzele ți le fură?
Sau nămeții troieniți
Și vrăbeții viscoliți,
Gerul crunt și soare-arzând,
Stai cu ele tremurând!
Câte nopți copacul meu
Mai stai falnic ca un zeu,
Ce mă-ntreabă prin fereastră
Cât de lungă-i viața noastră?
poezie de Emil Utalea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ger
- poezii despre copaci
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vrăbii
- poezii despre viscol
- poezii despre viață
- poezii despre noapte
- poezii despre natură
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.