Din liniște născută
Cerul aprinse țigara soarelui
tu adormită prin nori fumului
meu,.. înseninai mereu cerul sufletului
și asteptam din iarba buclelor
să mă scalzi în roua ochilor
să-ți cânt cu greieri inimii
frumusețea înălțimii
umărului cea mai înaltă
cu adiere din liniște născută
să ne aruncăm în lavă contopiți
și in rouă de trupuri să murim în vise treziți
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre rouă
- poezii despre visare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.