Aşa voit-a

Aşa voit-a pronia cerească,
Ca undeva, prin tinereţea mea,
Căraea voeţi-mi să se întâlnească,
Cu drumul unei viitoare stea...

Era la vremea râvnei infantile,
Când ale vieţii ziduri se clădeau,
Din ale cărţii cărămizi utilr,
Ce-n viitor izbânda promiteau...

Apoi ne-am dus pe ale soartei drumuri,
În căutarea unei vieţi decente,
Uitând de aroganţe şi de "fumuri",
Şi de închipuitele talente...

Dar viaţa noastră fost-a înflorită,
Când în decorul veşted şi opac,
Pe mândre strofe fost-a ctitorită,
Coroana unui minunat... Copac...

Atunci mi-am amintit cu mare dor,
Si sunt al vocii sale mare fan,
De-Ale, ce s-a înscris în viitor,
Ca... Andreescu Aurelian...

De-atunci copacii-s semnul demnităţii,
Ne spun de când, de unde şi de ce...
Sortit ţi-e numele eternităţii,
Vei fi mereu în sufletu-mi... Ale...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!