Cele nevăzute

Revăd fericirea ce-a fost
- plecată-i pe chipul albului din zăpezi
irosire!
irosire!
Îmi surâde veninul în spate,
ultimele ploi, sângerările noi,
în veşnicia mea cu capul în oase stau înecate
ca şi cum mi-au părăsit fluturii duhul
pentru un Rai de fum
pentru o talpă invizibilă
de răcoare pe un drum
spre Nicăieri

Ridică-te, Evo, şi umblă!
piaptănă-ţi părul coadă de galaxie,
înjugată-te la vecie,
poartă-ţi rochiile deasupra genunchilor norilor
debarasează sânii de punţile de suspine
- ca de-o durere, rana lui,
i-ai plămânii cer şi aer cu totul în vine...
- Allez, mon petit, tu peux!
Dumnezeu era francez?
delirez
în vulturul iubirii mă reîncarnez!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!