Ceva s-a-ntâmplat
cândva
voi cârpi cortina cerului spartă în prea multe locuri
stelele-s doar găurele prin care răzbate Soarele
.
voi dormi pe un cub de gheață în așternuturi înalte și oarbe
acolo toți suntem despuiați de nume și patimi
ni se dă doar un petic de gol în marele gol
să-l umplem apoi cu adevărata așteptare
.
degeaba mai murim dacă nu vedem în aceasta un rost
mă vor pune să irig răsaduri de sunete
sau să repar păsări demontate în joacă de copiii ploii
să am grijă să nu se brânzească niciun strop
din Calea Lactee
.
într-un târziu definit altfel acolo
arhitecții absurdului îmi vor cere să justific
fiecare secundă pierdută în viața de om
și abia atunci îmi voi da seama că
de fapt doar aici pe Pământ ceva s-a-ntâmplat
.
și tot întâmplatul mi-l vor da înapoi cu dobândă -
numai dacă Enormul va da vreo amnistie ceva
nu voi mai fi pus iarăși în nume și patimi
ci doar să fiu ucenicul unui sunet mai înalt
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre sunet
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre secunde
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.