Turme de stele
Pășeam incet, să nu ucid ochii de rouă,
O viața așteaptă urcând pe un fir
Să vadă răsăritul, să zboare in azur...
Apoi să se nască in țipete când plouă.
Urc pe lângă râuri de mioare, inșirate
Cu capul aplecat și ascultătoare..
Pe o inaltă stâncă o ciută netemătoare
Privind la oile de noi incătușate.
Și in arcuș de vânt pe un colț de gând
Intr-un vârf de munte ca un strop de rouă
Privesc in jos funebra simfonie
Care o cântăm in fluiere de oase..
Nu suntem si noi doar niște turme de stele păstorite de ai noștri zei!
Ne naștem in ploaia de jerfă a mamei
Ne ingropăm in lut si asteptăm pe un fir de iarbă să urcăm cu ochii de rouă
Si-n fluturi de abur să zburăm acolo... unde o viată intreagă suntem indoctrinați de zei si de prelați!
Și cine știe ce va fii și ce nu...
Aici nu așteptați, invățați mereu să zburați..
Și nu o să m-ai fie nevoie când va veni sărutul negru de zei să fiți inălțați
Prin iarba universului o să cutreierați in comete de rouă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre ploaie
- poezii despre oi
- poezii despre naștere
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre stânci
- poezii despre râuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.