Ia-ți înapoi coroana
Totul este atât de simplu, de ușor... trebuie doar să ne dăm pe noi la o parte.
Asta e adevărata provocare, despre asta e vorba în Trezire, Iluminare.
Sub tot noroiul și sub toată durerea se ascunde, gata să răsară, o mică floare.
Nu e a nimănui, și nici nu are nume, însă e mai valoroasă decât toate bogățiile din lume.
E floarea sufletului. Un simbol al simplității, un talisman fragil ce face însă față greutății.
De orice mărime sau tonaj, de pe orice meleag și aparținând oricărui peisaj, al minții.
Da, ea este floarea pe care o poartă în suflet sfinții.
Asemenea lor aspiră să fii, alege să iubești atunci când poți răni.
Alege să asculți atunci când poți vorbi.
Alege să fii în Prezent atunci când gânduri pe cerul minții tale poți urmări.
Fă asta și vei vedea, că soarele însuși va coborî din cer și-ți va lumina inima.
Inima îți va colora la rândul ei vorba, vorba îți va dicta fapta iar spontaneintatea îți va înlocui harta.
Nu te voi certa, pentru alegerile tale, nu te voi judeca pentru conținutul gândurilor tale.
Nu asta sunt aici să fac.
Sunt aici să îți șoptesc, să îți zâmbesc, să te ajut să îți înlături hainele de cerșetor la porțile materiei, și să-ți iei înapoi coroana conștiinței.
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre suflet
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre flori
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vorbire
- poezii despre valoare
- poezii despre simbolistică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.