N-ai să știi
tu, nu-mi vei ști vreodată simțământul
și nici de ce culori pictez in mintea ta
n-ai să-mi cunosti atingeri ce-s flamande
și nici de cate ori te strig cand nu-s a ta.
tu, n-ai să-mi știi vreodata gustul ce ma arde
neobosite soapte-n buzele tacand,
n-ai sa ma afli de strangi la pieptu-ti nuferi
si nu-mi vei recunoaste glasul meu razand.
n-ai sa ma poti culege din petale
plapande si ucise cand se duc
sfarmate de parfumul mintii mele
n-ai sa-mi cunosti vesmantul in care ma usuc.
tu, nu ma stii si ratacesti prin mine
imi bati atat de bland si ma tresalti
as vrea sa-ti spun, oprindu-te-n secunda
cand dusa-i vara cu pasii ce ma cauti.
n-ai să ma știi de-n zbor te port cu mine
și nici de-ti cant sau ochii de-ti sarut
ramai scultpat in vremea neimplinirii
și n-ai sa stii nici chipul, cin' ti l-a facut.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre pictură
- poezii despre ochi
- poezii despre nuferi
- poezii despre culori
- poezii despre arte plastice
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.