Nave scufundate
Unele sunt definitiv pierdute, însă niciodată uitate,
fiind scoase mereu în lumina memoriei din adâncuri;
altele-au fost zdrobite de furtunile prin care-au trecut,
altele-au eșuat printre stânci ascuțite sau în smârcuri.
Inima mea-ar dori să le-aducă iarăși la cheiuri,
să le redea strălucirea la toate visele distruse,
să le insufle-o speranță nouă,
astfel ca ele să poată, grațioase, naviga cum navigau odinioară.
Dar, aflat chiar în mijlocul dorinței de a le face bine,
mă-încântă și-s bucuros să le retrăiesc dramele,
așa că în loc să lupt cu toți pirații care le vânau
am decis să le las să fie așa cum sunt.
poezie de Bernard Snyder, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre dorințe
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre stânci
- poezii despre piraterie
- poezii despre inimă
- poezii despre bucurie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.