Numărul de argint

Pe o barcă-n multivers,
bob de icre într-un peşte
stau şi-ascult ce îmi şopteşte
- ca un fluviu care creşte -
NUMĂR cu cercei de vers.

- Vino tu, ce -ţi este sete
să bei cântec nenumit
şi în iarba de-azurit
nemurirea să te-mbete
din izvoare de trevzit.

Vieţile-n vârtejuri line
se perindă ca-ntr-un vals.
Doar esenţa fără fals
în perfect dă să se-mbine
ca-ntr-un solo de Casals.

Clopote de crin pe-acolo
fac etericul curat.
Nu te saturi de dansat
pe al undelor tremolo
ca argintul strecurat.

Melci de timp de-arunci în apă
interfaţa cercuri face!
Vin si alţii să se joace
când de aparenţe scapă
şi brăţara se desface.

Cifre-sâmbure de soare
ies ca spinii din arici;
miliarde licurici,
pluri-forme voiajoare
cât cu gândul nu despici...

Astfel de minuni văzute
prin lumina ta când calci,
e mai bine să le taci!
Cu cât creşti aripi mai multe,
zarvă mare să nu faci!

Poţi doar blând să povesteşti
cu cuvintele ştiute!
Nu uita să mulţumeşti
pentru lumile-ţi născute
prin noianele cereşti!

Cât mai eşti încă în coajă,
echilibrul să-ţi păzeşti
şi-n senin să îţi smereşti
ochiul cel purtat de vraja
din potire îngereşti...

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!