Doamne, ai uitat de mine?
Unde-i, Doamne, porția mea de bine,
Dup-o viață de amar și chin?
L-ai gătat pe tot până la mine
Și mă minți cu una de venin?
Ai fost darnic însă cu necazul
Și mi-ai dat cât am putut să duc
Iar când fu să trec și eu pârlezul
Bucurie n-ajunsăi s-apuc...
Mi-ai găsit un rest de fericire
Pe-o juma' de gura să zâmbesc...
Am luat însă lacrimi în neștire
Zece vieți de plâng nu le sfârșesc.
Îmi daduși ca partener de drum
Omul fals, pervers și mincinos
Să mă sting ca cel din urmă fum
Cu durerea jar mâncând în os...
Spune, Doamne, cu ce ți-am greșit
Oare nu-s și eu copilul tău
Viața mi se-apropie de sfârșit
Și-avusăi parte numai de rău.
Lasă-mi, Doamne, anii ce-i mai am
Liniștiți, și dă-mi un strop de bine
Din iubire dă-mi măcar un gram
Să nu zic că ai uitat de mine!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre minciună
- poezii despre zâmbet
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre plâns
- poezii despre metrologie
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.