* * *
în mine niciun vers nu mai cuvântă
devin celulele năluci
un vultur înspre ele se avântă
tăcerea mea de aripe-o apuci
n-au stelele atâtea cozi
șirag cad florile pe ape
tu-mi sorbi sărutul și-i înnozi
un pescăruș roindu-și grape
luminele trase sub zbor
până-n mormântul de-altădată
în tine-i viața unde mor
iar moartea se trezește înviată.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre moarte
- poezii despre vulturi
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
- poezii despre poezie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.