În oricare vară din oricare viață
Cu inima-n flăcări, macii roșii s-or stinge
Când vara nebună va-ncepe să ardă;
Petale din dor de murit mă vor ninge;
Rănitele vise, cărate-n brancardă...
.
Pustiu mi-este lanul, vipia e munte;
Chiar cerul îmi pare că plouă cu ceară,
Iar hâdele harpii pletoase, cărunte
Îmi biciuie troița, topită-n secară.
.
Deodată firavă, timidă, suavă,
O floare-speranță! E mult? E puțin?
Atât de albastră e mica enclavă
Ce apără calea-ntre jar și ciulin...
.
Arcașul din mine ia tolba cea veche
Săgeată cu zâmbet din nori - până-n tină!
Cu dalta sfărâmă-a durerii ureche!
Qui prodest - din lacrimi - amară rutină?!
.
Doboară-n cenușă Moira cea hoață!
Deschide - în stânca lui Sisif - o poartă!
În oricare vară din oricare viață
E arsă doar rana! Durerea - e moartă!
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre durere
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre stânci
- poezii despre roșu
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre păr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.