* * *
Să desenezi cu sârg o iluzie...
un dulce miraj...
Să așezi dorința peste dorința... vis peste vis...
și-apoi să-mprăștii totul plângând...
Să alergi pe cel mai impalpabil drum...
ascultând doar palpabilul inimii...
Asta e vie nebunie...
Amețitoare și vie desfășurare
de chemări înăbușite...
și totuși atât de slobode...
Sa te deșiri
ca un ghem arzător către niciunde
și să te-aduni din nou cu infinitul in tine...
Între real si ireal.. și totuși preareal...
Încuind și descuind fereastra către cel mai mare Adevăr...
cu uimire...
zbori în gol...
Însă pe cea mai sigură și bătătorită cărare de lumină...
croită de Cineva
pentru amândoi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre superlative
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre nebunie
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre infinit
- poezii despre dorințe
- poezii despre desen
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.