De-a pururea fecioară

De-a pururea fecioară, Tu Marie,
Desferecă în dimineţi tumultul,
Sfinţeşte cu privirile pământul
Şi pune-mi veşnicii... la pălărie.

A rugă-ngenunchează şi ne iartă
Cuvintele ascunse-ntre tăceri
De liberul arbitru, care ieri,
Vărsat-a ereziile... la poartă.

E ziua de prea plină adormire,
Hrisoavele-nzecit... adeveresc
Al literelor har, dumnezeiesc,
Când infinitul... uită... să se mire.

Înalţă-te ca spicul... către soare,
Ne înveleşte-n vise şi-mpliniri,
În farmecul... nebunelor iubiri
Şi-n lacrima petalelor de floare.

Apoi... te dă... cereştilor ispite,
Luminilor şi zborului... firesc,
Aripelor întinse ce-ndrăznesc
A dezlega soroace... şi ursite.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!