* * *
la jumătatea veacului va ploua
voi sta în oglinzi pana va trece
și ultima mireasa
ele nu trebuie să se vadă între ele
casele melcului vor fi văruite
în altfel de alb
aproape văduv ceasul
se va întoarce singur
și ce ticăit incert se auzea din nisipuri
pe când comemoram noi aceasta întâlnire târzie
mai știi câți îngeri înotau în mare
ca să nu ne piardă
mai știi câte mari s-au întors în ploi
ca să apucăm noi ziua
în care să nu ne recunoaștem
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Luminița Potîrniche. [Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre îngeri
- poezii despre văduvie
- poezii despre timp
- poezii despre nuntă
- poezii despre nisip
- poezii despre ceas
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.