Trăiesc o stare despre noi
pășesc prin timp
între răsărit și apus
așez mâinile în poala timpului
cu liniște fixez tâmplele
de fruntea iubirii din micul meu univers
în mijlocul idealurilor mă prinde o lumină
încerc să opresc nuanțele ei
într-o definiție a conștiinței trăite
aplec ușor capul în palme
și-l sprijin ca mod de viață
niciodată plecat
trăiesc
între azi și mâine o punte nepregătită de final
îmi e atâta dor de mâine
de setea-n despletitele frumuseți
prețuită-i femeia în atlasul existenței
modelează drumurile mele din lut
ca un întrerupător
umbră/lumină.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre viitor
- poezii despre sfârșit
- poezii despre prezent
- poezii despre mâini
- poezii despre mod de viață
- poezii despre lut
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.