Dangăte-mpoțonate
Foaie verde, parfum de luncă
Ce dor mă apucă..
În zăpușeala de speluncă
A năvodului de beton
Cu căldură hâdă..
Să iau un băț și o plută
Și vreo două firmituri de pâine
Și să fug ca un vagabond câine
Printre trestii și stuf de inimă
Să ucid această patimă...
Clădită in chiilii și amvoane
Cu clopote de betoane
În care suntem legați
Și în dangăte-ncarcerați
De sfinți prea împăiați
Cu utilități-mpotonați
Si de trufie-ncălțati
Și de noi pe noi pescuiți..
În ceea ce viață numim!
Pești de acvariu să trăim
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre pești
- poezii despre verde
- poezii despre vagabondaj
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre pâine
- poezii despre pescuit
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.