Trecutul prezent
să mă scriu, să mai scriu
o simfonie a iubirii
pe clapele unui clavecin în astă noapte
priveam tăcutele retine și lăcrimam
în câte un vers
eu te chemam să complectez prezentul
cu verbul a iubi în taina nopții
și oboseam tot alergând după un adverb
tăceai și te-nveleai cu tăcutele suspine
plecai și te întorceai în mine
erai femeia fără chip și nume
și te priveam...
offf, ce priveam
cum pasul tău șăgalnic pierea prin ani
mă alintai și iar plecai
să complectezi trecutul
cu un prezent rămas pe buza sorții
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre versuri
- poezii despre verb
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre femei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.