Singur și gol
și ieri te-am văzut pe același țărm
prea singur și gol, cu marea în pumni
o oază pustie și seacă în noapte
storceai amintiri urcate pe culmi.
cu furie strigi, cu iubire rechemi
și te lași străpuns de spumele blânde
parcă ai cere clemență furtunii
sau brațele mele pe trupu-ți urcânde.
ca un zeu al iubirii, ca o pradă a gurii
te lași îmbăiat în sarea sudorii ce curge
de pe sânii mei flămânzi de sărutul depărtării
și-ți privești înlăuntru, zvâcnind doar cu mine în sânge.
îți întinzi brațele sforțoase peste zările toate
și sorbi ca din buzele mele dulceața prelinsă
mă știi că îți sunt răsărit și în miez de noapte
tu singur și gol într-un gând peste marea întinsă.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre trecut
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- poezii despre sânge
- poezii despre oaze
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.