Ochi ruginit
Mereu trebuie să-mi șterg
articulațiile somnului
de neodihnă.
Undeva, mama
plivește zarea de singurătate.
Doamne, nu mai amputa lumina!
Ochiul acesta imens,
de rugină,
este urna oarbă
în care trăim pentru moarte.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre viață, poezii despre somn, poezii despre singurătate, poezii despre neodihnă, poezii despre moarte sau poezii despre mamă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.