Spre îndepărtatul pământ
aici nu este nimeni altcineva
nu există nimeni în stare să țină timpul în loc
doar un cântec de om, un suflet viu
brăzdat de păsări multicolore sau poate
mai degrabă un glob mișcător, carnivor
ridicat înaintea zeului orb
rătăcind printre stele.
aici gândurile mele
sunt singurele care au contat
mai lungi decât pasul în gol
mai dorite decât legile scrise
ca un joc întro spirală de foc
o cascadă de culori nepermise.
țâșnesc prin aer cu un țipăt profund, pământul
se preschimbă în mine.
poezie de Adrian Mondea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adrian Mondea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre păsări
- poezii despre muzică
- poezii despre legi
- poezii despre jocuri
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.