Am un dor nebun
Piesele se mută singure
Jucând de printre amintiri.
Pe urmele pline-n doruri..
Pătratelor născute-n umbre.
Și asa am un gând de nebun
Să încalec pe calul negru
Să ies din decorul funebru
Eu, nebunul ce nu mă supun...
Să-mi schimb pentru o regină
Privind-o cu altul în brațe
Viața asta a mea ronină
Având iubirea hrană divină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nebunie
- poezii despre dor
- poezii despre viață
- poezii despre schimbare
- poezii despre negru
- poezii despre monarhie
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre cai
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.