Doctore, salvează-mă!

Doctore,
am nevoie de tratament.
Administrează-mi în
vena mâinii stângi
două-trei doze de... uitare.
Medicamentul ăla scump
şi aproape imposibil
de găsit în lumea
sufletelor îndrăgostite.
Vreau să-mi vindece
inima, să mi-o cureţe
de leacul devenit microb.
Da! Iubirea...
Abia îi mai simt
bătaia în piept...
Doctore, salvează-mă!
Plătesc oricât, cât îmi ceri?
Accepţi şi plata în lacrimi?
Le-am adunat în banca sufletului,
crezând că îmi voi putea
cumpăra liniştea cu ele.
Dar iată-mă, linişte nu am,
doar bătăi de inimă
amorţite de atâta durere...
Doctore, salvează-mă!
Nu vreau să îmi dau
şi ultima suflare iubind
un om care nu şi-ar ţine
respiraţia nici măcar
o secundă de dragul meu...

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!