Podul calicilor

E vremea damblagiilor nevrotici,
În scrisul românesc ce zace frânt,
Stridentele falseturi de armonici,
S-au disipat concret şi în cuvânt.

Azi paraplegici, orbi, fără chemare,
Devin subit superbe emanări
Şi tot lirismul e o rezemare,
De-ncurajări cu propte-n subţiori.

Spontan Podul Calicilor renaşte,
Pe un teren minat cu perfidii
Şi n-avem mediu critic să demaşte,
Diletantismul unor tragedii.

Uman amestecăm compasiunea,
Cu harul şi cu arta de-a crea,
Ducând în derizoriu misiunea,
Estetului ce nu poartă livrea.

Se-amestecă prin ere retrograde,
Biografii din poduri de calici,
Cu mangâieri de oameni cumsecade,
Un muşuroi bombastic de furnici.

Noi hai să ne vedem de treaba noastră,
Iar ei de drama lor cu gust amar,
Uitând să ne-adresăm cu dumneavoastră,
Prin vieţile atinse de calvar!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!