Străini în noapte

Străine obosit, nu te lega la cap
cu oameni prefăcuţi! Îţi vor veni de hac!
De pribegeşti prin lume, nu te încrede-n ei!
Fără de nicio miză-ţi vor da otrăvi să bei!

Să nu te pierzi de tine! În mici sau mari dureri,
să îţi aduci aminte că eşti tot cel de ieri!
Iubeşte-te mai mult, numai tu o poţi face!
EL stă-n inima ta, chiar de nu-L vezi, şi tace.

Alegerile vechi să nu te înconjoare!
În arşiţă de foc, gândeşte că-i răcoare,
atunci când flămânzeşti, mănâncă rădăcini,
nu-nnopta la bogaţi, că-n perne-au mărăcini!

În pâinea ta uscată e vie dragostea
ce-a pus-o, toată, mama, când frământa la ea...
Ai luat-o-n buzunare, pornind spre-al tău Noroc
rătăcit în pustie, 'n trifoi sau cărţi de joc.

Da, l-ai găsit, uitat, în colţu-ăsta de lume...
Demult a ostenit, nu-i mai arde de glume.
Te-atinge, te priveşte, ar vrea să-ţi dea în dar
tot ce gândeşti să-i ceri - nimicul din zadar...

E-ngândurat, se pare... eşti frânt... la cap de drum...
Nu poate să te-alinte, că sufletul ţi-e scrum...
Un gram şi nu un dram de ar sufla spre tine,
te-ai risipi în timp şi ai muri, ştii bine!

Îndreaptă-te spre mine şi uită de Noroc!
Cu balsamul IUBIRII-ţi fac sufletul la loc!
Dă-mi mâna ta, străine, eşti tot ce îmi doresc!
Noroc, cu Veşnicie, vreau să înlocuiesc!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!