Cântec

Te aştept permanent, fără niciun efort,
te aştept şi-ai să vii, chiar şi fără motiv.
Te închipui aici, mă săruţi ca pe-un mort -
înviez doar o clipă. Iarăşi mor emotiv.

Iubim - sau înnebuniţi mai curând
de foşnetul frunzelor ce lipsesc din păduri -
sau din vina minoră a celor ce vând
năluca iubirii pe-un sărut fără guri.

Nişte draci cu chirie, nişte nervi de-mprumut,
ne aruncă frecvent într-o clipă de dor -
ai vrut totul mereu şi ţi-am dat chiar mai mult
ţi-am dat tot şi să ştii, nu mi-a fost prea uşor...

şi să plâng, de se poate, pentru tine frumos,
totodată să fiu şi cumva mai atent,
cum o lacrim-aprinsă ne străpunge de jos
- plânsul meu poate fi uneori indecent.

Parc-am fi un adio suav şi-un adio barbar,
ne-ntâlnim pretutindeni, nicăieri, iar şi iar.
Să ne facem din asta cununiei altar? -
cum iubirea e oarbă, nu ne vede măcar!

Noi, în secunda boemă, sublimă, tardivă,
traficanţi de adii, speculanţi de noroc,
ne-nşelăm c-am avea de un dor maladivă
ciuta de inimă într-un ţarc fără loc...

Vremea asta, devreme, mai mult ca târzie,
ne îndeamnă să-nvingem orice orgolii,
să mă iei de bărbat, de te cer de soţie -
despărţirile-apoi... îmbrace-ne-n dolii.

C-ai să pleci iminent, nonşalant mă anunţi -
cel ce pleacă voi fi, de îmi ceri, poate eu...
între noi îşi fac jocul nişte demoni cărunţi,
ne-amăgesc că-n iubire, niciodată-i mereu.

Doi curenţi vagabonzi în dansul lasciv
te aştept, ne găsim, ne despart iarăşi geruri,
un dor este continuu, altul alternativ
n-avem viză dincolo, ne lipsesc 9 ceruri.

Ne trebuie poate mai multe hârtii,
aprobări, martori, vreun semn cumva biblic
să ne mâne ventricule ajunse fâşii -
orbi ca iubirea - facem dragoste-n public!

Te aştept permanent, fără niciun efort,
te aştept şi-ai să vii, chiar şi fără motiv.
Te închipui aici, mă săruţi ca pe-un mort -
înviez doar o clipă. Iarăşi mor... obsesiv.

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!