Călăii
Mi-am dat viața pe mîna călăilor.
Au așteptat după ce s-au înfruptat
Din bogățiile vieții ca slugi.
Le-am încredințat viața unor călăi,
ce cu ușurință taie cu satârul
Gîtul orișicui, fără milă.
Călăi mei sunt și ai tăi.
Ei doboară premiul marelui călău,
Sînt diabolici, mici, meschini și șantajisti!
Lovesc în dreapta, lovesc în stînga
Cu speranța că vor primi un milion de dolari
Cu care sa se destrăbăleze, în pustiul vieții lor.
Aleargă călăii pe banii voștri
Făcînd doar escrocherii terestre,
Storcând alai de prostime
Ce ar crede că sunt doar cu ei.
Stați cuminți călăi că muriți de satâr
Cum trădătorii mor de trădare!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre trădare, poezii despre moarte, poezii despre bani, poezii despre premii, poezii despre dolari sau poezii despre bogăție
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.