Lăsați-mă
Fanfarele liniștii delirează pe străzi,
umbrele trec spre niciunde, în seara asta
te-aș putea iubi până la moarte,
adică foarte puțin timp.
sufletul a obosit de mine, meditează
cu fruntea în mâini și admiră
fațade baroce, statui care ies din ziduri
în preumblarea de noapte.
nu mai e timp pentru iertare, prea
multe sunt păcatele mele, îndurerată
maica lumină și-a întors fața
de la mine
lăsați-mă să scriu un poem
Sfârșit: lumina...
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre seară
- poezii despre sculptură
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.