Autoportret
Mi-am îngropat himerele de-a latul
În hoitul lung, ca resemnarea să-mi inunde
Tot smârcul cu fetidele flămânde,
Prin râpe fără fund, de-a berbeleacul.
Vecii și vise am ghemuit în neant,
În negrul carnivor cu raiurile rupte,
Venin și mierea-am smuls de la virtute
Și grave orizonturi din somnul penetrant.
Ard încă fără voie, între timide bulburi,
Durerea-mi omnivoră cu anforele pline,
În spiritul din sunet viorile ard galburi
Migrând cu geana morții în sângerări rubine.
Și mă împart pe-aripa ce fâlfâie în scorburi,
Car undele din ani și sparg oglinzi în mine!
poezie de Aurel Petre (10 aprilie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre somn
- poezii despre rai
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
- poezii despre autoportrete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.