Nu ştiu de ce, dar pe măsură ce trece timpul văd cum în nedreptatea condamnării tale se oglindeşte şi nedreptatea condamnării de mai târziu a lui Hristos. Tu, iubite Socrate, mori împăcat şi calm, ridicându-te la Zei în vreme ce Hristos, simţindu-se părăsit de însuşi Dumnezeu, coboară, cu toată smerenia sa, până în hăul cel mai întunecat al condiţiei umane. Fără Hristos m-aş teme de eternitatea morţii, fără tine mă tem de lipsa de sens a gândirii. Intre moartea lui Socrate şi moartea lui Hristos regăsesc noima de a trăi în perspectiva implacabilă a morţii şi bucuria de a căuta adevărul în proximitatea intolerabilă a minciunii.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de seieinfach
Votează! | Copiază!