Saul
Din seminția cea mai ne-nsemnată
Și de curând lovită de război,
Un tânăr-nalt, curat și fără pată,
Lupta cu pământeștile nevoi.
Neobosit pe calea ascultării,
Tot căutând măgarii rătăciți,
Găsi uleiul binecuvântării,
Duh nou și tron peste israeliți.
Chiar dacă Israel a necinstit
Pe Domnul, căutând un împărat,
El nu i-a părăsit. Deși jignit,
În providența Sa ia ascultat.
Le-a dat pe Saul cel smerit, ascuns,
Ce-atât de mic era în ochii săi.
Cu suflet nobil și cu zel nespus,
El i-a scăpat de amoniții răi.
O, dacă Saul rămânea smerit,
Cinstind porunca, nu părerea sa,
Dar la-ncercare el a îndrăznit
S-aducă jertfa ce nu se cădea.
Apoi, mânjit de-a sa nepocăință,
A poruncit un post necugetat,
Crezând că Domnul va schimba sentința,
Lăsându-se prin post înduplecat.
Fanatic, el lipsi pe toți de mierea
Pe care-o pregătise Dumnezeu.
Dar prințul Ionatan, primi puterea
Credinței, izbăvind poporul său.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Israel
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre smerenie
- poezii despre schimbare
- poezii despre război
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre măgari
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.