Povestea ei (II)

Originea femeii-n astă lume
Oricât am vrea să o sucim de-acuma
Că-i luată din Adam, că nu-i luată
Că-i apărută-aşa, spontan, ca gluma,
Că o credem creată de Geneză,
Că după Darwin vine din maimuţă,
Venită ca vreun spor din universul
Cel infinit, adusă de-o rachetă,
Ori de vreun meteor, ce-n prăbuşire
De-acest pământ năsucul şi-a zdrobit
Un lucru este sigur, e cu tine
Palpabilă, reală, nu un mit!

De mii de ani, rescrise-n mii de feluri
Poveşti cu şi despre femei abundă
Iar autorii, oameni cu sechele,
Bărbaţi mai mari, mai mici, ne tot afundă
În micile angoase personale
Întreţinute de eşecuri proprii
Supraalimentând orgolii care
Şi-au pus apoi amprenta-aşa, improprii,
Pe tot ce-au mai atins cu mâini murdare
Pe tot ce-a mai mişcat în jurul lor,
Greşind flagrant prin proasta abordare
A propriilor cazuri de amor
Ce lamentabil s-au sfârşit adesea
Lăsându-le un neplăcut fior.

Şi de aici, la râuri de cerneală
Vărsate pe vagoane de hârtie,
Sub forme literare, trăncăneală,
Articole, pastişe, cum se ştie,
Piese de teatru, mii şi mii romane,
Nuvele, schiţe şi poveşti naive
Mai fu un pas, şi biete minţi umane,
Cu calităţi crescute ori native
Umplut-au librării, biblioteci,
Cu aste cărţi, citite, necitite,
Şi dintre care vor rămâne-n veci
Majoritatea-n praf, nesocotite...

poezie de Petre Conceatu din Manuscris în lucru, Volum în lucru ("Avocat") (3 ianuarie 2017)
Adăugat de Petre Conceatu
Votează! | Copiază!