Nu mă știe
Se pleacă ziua înspre seară
Se-aprinde un luceafăr sus
Mă-nconjura tăceri de ceară
Pândind cuvintele ce nu-s.
Mi-s munții-alături la picioare
Și trece-un maine peste ieri
Mai plânge-un cântec, mă mai doare
Mai sufla-un vânt de nicăieri.
Mă mai arat într-o oglindă,
Mă mai privesc un pic și las
Să-mi ardă stelele în tindă,
În liniștea ce mi-a rămas.
Un val se-nalță peste-o mie,
O zi s-a dus, o alta nu-i
M-am rătăcit și nu mă știe
Nici Dumnezeu de sunt a Lui...
Mă uiți, Dumnezeu
Mă tulbură-o stea
E sufletul meu
E inima mea...
poezie de Adriana Cristea (31 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adriana Cristea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre picioare
- poezii despre muzică
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.