Mormântul
Te-ai gândit vreodată?
Existența-i noastră-i
Doar un epilog la veșnicie...
Sufletul ne poartă-n lume inexistente
Unde-am curs ca limpezi ape,
Clipele copilăriei...
Zâmbet? Lacrimi de tristețe?
Toate-n valuri au pierit
Căci în lumea noastră, toate, început au și sfârșit
Mai apoi, adolescența, dulce vis a apărut
Nu credeam ca soarta noastră
Să mai aibă-un început.
-ntr-un trecut-au anii și se apropie de noi
Bătrânețea, haine grele cu necazuri și nevoi
Împânzim amnezici lumea,
Și la tâmple argintii
Așteptăm o nouă lume...
Dar aceasta va mai fi?
Ne rămâne doar speranța, amintirea și trecutul
Toate trec în lumea asta
Și rămâne doar mormântul.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.