Suntem aspiranţi la... iubire?!

Ca o şcolăriţă cuminte,
am citit printre ridurile
de pe fruntea-ţi îngândurată...
Am aflat culorile din visurile tale
de când erai un adolescent
care scria poezii rimate ieftin...
De dragul tău,
am mângâiat macii cu miros de levănţică
deşi eu iubesc pe împăraţii Roşu şi Verde...
De câte ori am atins mătasea lor,
mi-au sângerat albastru-n buricele degetelor...
De dorul tău,
am ascultat muzică de jale
şi-am început să-ţi iubesc mâinile cele calde
care-mi scriu caligrafic în fiecare noapte,
pe trupul meu, în vis...
Ce-am mai făcut de dragul tău...?
Am citit mii de poezii,
am scris alambicat decriptări
unor feţe palide care nu înţelegeau nimic...
Am aflat că eşti şi-acum
un adolescent în suflet
şi mi-e teamă să-ţi cânt tot cântecul inimii mele,
ca să nu mă trezesc din visul
în care tu nu-ţi aminteşti de mine...
Aş vrea să te-aştept într-o gară,
de vară, de cu seară,
pe-un peron plin de domnişoare bătrâne
în rochii de tafta prăfuită
şi de domni din altă epocă...
Şi să mă strângi în braţe
cât pentru-o viaţă,
cât pentru-o altă viaţă,
până la nemurire!
Suntem aspiranţi la... iubire?!

poezie de Georgiana Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!