Tablou
Mai știi
Când mi-ai venit la poartă
Cu un mănunchi de balade,
Să le tăcem împreună.
Miroseai a trecut,
Ca speranțele bunei:
roase pe margini,
galbene de suflet
și povești.
Îți crescuseră valsuri
În prelungirea veacului
Și-mi cereai insistent
O fărâmă de alb,
Să acoperi gleznele
Domniței din tablou.
poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Flavia Badea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vals
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre glezne
- poezii despre galben
- poezii despre dans
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.