Dă-mi dragostea
Cum pot să Te laud cu inimă bună
Când lacrima-n spate mi-ai pus-o să stea,
Cum vrei să nu fie în mine furtună
Când vânt și-ntuneric e-n dragostea mea.
De vrei bucurie, la ce suferința,
Cum vrei cu durere nainte-Ți să vin?
De vrei să mă saturi, să-mi saturi ființa
De ce-mi pui în apă oțet și pelin?
Nu-s Iacov, știi bine, să-Ți stau înainte
Să lupt împotriva-Ți din noapte în zori,
De vrei să Te laud, Tu adu-ți aminte
Că nu de durere mi-e frica și ori
De câte ori, Doamne, vei vrea să Te caut
Dă-mi dragostea toată că dragoste-s eu
Și-aștept cum Ilie în susur de flaut
Să simt că ești Blândul și Bun Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea (19 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adriana Cristea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre suferință
- poezii despre religie
- poezii despre oțet
- poezii despre noapte
- poezii despre laudă
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre frică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.