Chiar dacă...
Chiar dacă s-ar desface din temelii pământul
Chiar dacă s-ar deschide a cerului ferești
Chiar dacă și-ar deschide și mările adâncul
Deasupra tuturora, Tu, singur, Doamne, ești...
Chiar stelele sau luna cum fructele ce-s coapte
Ar tot cădea cum cade o lacrimă din rai
Și ziua de s-ar stinge și s-ar preface-n noapte
Deasupra tuturora Tu singur, Doamne, stai.
Năluci de neființă chiar dacă-ar fi să vină
Nimicul să-și întindă ca-n ziua cea dintâi
Tu, singur, Doamne sfinte, ai să rămâi Lumină,
Deasupra tuturora, Tu, Doamne-ai să rămâi...
poezie de Adriana Cristea (23 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adriana Cristea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.