Ce mult se-ndreptățește omul...
Ce mult se-ndreptățește omul că n-a ucis și n-a furat
Că n-a aprins la nimeni casa, că strâmb spre nimeni n-a jurat
Că n-a nedreptățit pe nimeni luând ce nu era al lui.
Oricând s-ar măsura cu alții, ca el pe lume nimeni nu-i.
Se poate n-a ucis cu parul, se poate n-a furat comori,
Dar cu cuvântul și cu ura el n-a ucis, de-atâtea ori?
Se poate n-a prădat avutul cel pământesc al nimănui,
Dar n-a furat el de la Domnul când dezbina lucrarea Lui?
Se poate n-a făcut păcate cum face orice vinovat
Dar când putea să facă-un bine și nu-l făcea, n-a fost păcat?
Când el vedea că alții sufăr bolnavi și singuri și trecea
Și-ar fi putut să facă-un bine dar n-a făcut, el ce făcea?
Când va veni Hristos în slavă la judecata Lui
Atunci nu de păcate-o să ne-ntrebe, ci de-ale dragostei porunci
Nu pentru rele-o să ne-alunge, ci pentru binele știut
Putând la semeni a le face, dar noi trecând, nu l-am făcut.
O, nu te-ndreptăți pe tine că n-ai aprins și n-ai furat
Că este decât toate-acestea un mai amar și greu păcat:
Acela de-a nu face bine când știi și poți trăind mereu
Mulți credincioși o să-i alunge, pentru acesta, Dumnezeu.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre vinovăție
- poezii despre iubire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre creștinism
- poezii despre comori
- poezii despre boală
- poezii despre Pământ
- poezii despre Iisus Hristos
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.