Cronica unei vieţi

Ce-a mai rămas din ce erai cândva?
Un diamant ce felia lumina de-nceput
Şi-n fiece cuvânt pirograva
Poveştile pierdute în trecut.

Alunecai penel printre culori
Recompunând din pete o iubire
Şi-ţi ancorai de inimă, cu sfori,
Trădările ascunse în privire.

Magician, răstălmăceai o lume
Să fie după vrerea ta, şi-apoi,
Dezamăgiri le transformai în glume
Şi-ţi aruncai trăirea la gunoi...

Te înveleai în umbre, şi-n cuvinte,
O altă faţă veşnic arătând,
Piosul diavol între cele sfinte
Primordial păcatul invocând.

Dar timpul nu prea are-ngăduinţă
Nici ţie nu ţi-a dat vreo păsuire...
Rămas-ai, din ce-ai fost mai ieri fiinţă,
Un chip ce se topeşte-n în amintire...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!